Cum a început pasiunea mea pentru istoria artei

Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Hello, lume💐

Cum nu am mai postat deloc în ultima vreme aici pe blog, fiind ocupată cu doctoratul, mă gândeam să împărtășesc cu voi o frântură din pasiunea mea pentru istoria artei, acesta fiind, de fapt, cel de-al doilea motiv pentru care am pornit această călătorie online. 💞

Ca aproape orice hobby, a început din copilărie. Primul semn că mă „pricep” la așa ceva a fost în timp ce mama mea (artistă și ea, deci de acolo mi se trage) își pusese un scaun pe care așezase o natură moartă cu flori și draperie, ca să o picteze. Eu, la vreo 7 ani, m-am așezat și eu lângă ea să desenez. Însă în loc să desenez subiectul „instalației” propriu-zise, adică florile și draperia, am desenat în perspectivă picioarele scaunului. Atunci mamei mele i s-a aprins un beculeț. 💡

Al doilea semn a fost pe la 9 ani cred, când am zburat prima dată cu AN2-ul (avion de parașutiști), la grămadă cu mai mulți oameni, și cum eram toți îndesați ca sarmalele înăuntru, din păcate nu am nimerit la geam însă îl vedeam cât de cât. După ce am aterizat și am ajuns acasă, m-au pus ai mei să desenez ce am văzut. În loc să desenez și eu ca oamenii normali un peisaj cu munți și terenuri și orașul de sus, am desenat în perspectivă aripile avionului (fiind avion biplan vedeam una sus și una jos) și câțiva copăcei plutind. Din nou, ai mei au rămas șocați, deși eu desenasem fix ce văzusem, adică mai nimic din peisajul văzut de sus. 😅

Iar al treilea semn a fost faptul că eram (și încă sunt) total paralelă la matematică în școală și aveam o dirigintă profesoară de mate care pur și simplu era horror și nu o suportam. 😬 Urla la noi și ne teroriza la ore. Țin minte că odată m-a scos la tablă și aproape am leșinat de frică. Văzând chinul meu de fiecare dată când făceam temele la mate cu tati (pentru că nu pricepeam nimic, nu aveam rapiditate la calcule și tati își cam pierdea răbdarea și începeam să plâng) mami, ținând totuși minte că aveam înclinație spre artă, a decis să mă mute în clasa a 7-a la Liceul de Artă. Deși colegele ei de muncă au avertizat-o că e printre cele mai slabe licee din oraș și că doar copiii ratați ajung acolo și alte preconcepții de genul acesta, a avut totuși curaj și m-a înscris. Și a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla.💞

Am scăpat astfel de școala aceea, și mai ales de diriginta mea tirană și în vara aceea am plecat toată familia în vacanță în Italia, să ne vizităm rudele pe-acolo. A fost prima călătorie în afara țării pentru noi, și acolo pot spune că s-a declanșat pasiunea mea pentru istoria artei. 🥰

N-am vizitat mare lucru pentru că nu ne dusesem decât să ne vedem rudele, însă ne-am rupt totuși două zile să vedem Roma, fiind aproape. În prima zi am vizitat biserica San Pietro din Vatican și în a doua zi Forul Roman. Aveam 13 ani, habar nu aveam de istorie sau artă, însă voi ține minte toată viața acele două zile. Am tot revenit pe parcursul anilor în Italia, însă din păcate nu am mai ajuns la Roma de atunci. 🥺

Voi lăsa pozele să vorbească de la sine:

Noi, dimineața devreme lângă lacul de la Balaton, în Ungaria, cu chef de aventurăăă!🥳
Prima zi: Vatican. A se vedea satisfacția de pe fața mea, în timp ce ne apropiam de piața San Pietro 😅
Ai mei părinți drăguți, într-o poză romantică în timp ce așteptam la coada care înconjura toată piața 😬
Eu, în curtea interioară a bisericii San Pietro 🥰
Sus pe cupola bisericii (îmbrățișând-o pe verișoara mea cu care am copilărit la țară, eram nedespărțite) 😍
Sus pe acoperiș, deja ne prinsese oboseala. Am coborât apoi în biserică, unde nu am făcut poze (sau nu le am eu) 😅
Pe drum spre metrou, să mergem acasă. V-am zis că eram nedespărțite? 😁
A doua zi: Forul Roman 😍
Era foarte cald dar nu mă deranja. Din nou, eram foarte entuziasmată de tot ce vedeam 😂
Rănile Colosseumului. Nu am intrat înăuntru (cred că era scumpă rău intrarea), dar l-am admirat din exterior
Din nou, entuziasm în ciuda soarelui dogoritor (august în Italia = nu recomand 🤣)
Entuziasm lvl 99999🤣
Nu mai știu ce făceam aici 😅
Eu lângă o superbă dantelărie în piatră 😍
Aici era ceva mormânt dar n-ai zice, la ce fericită eram 🤣
Aici deja ne ajunsese oboseala și ne prinsese și soarele ☀️
Am trecut ca prin brânză pe la Piazza Campidoglio pentru că nu mi-o mai amintesc, însă azi cred că aș venera-o (pentru că a fost proiectată de Michelangelo). Fun fact: zici că statuia ecvestră a lui Marcus Aurelius e lângă noi la poză 😂
Altarul Patriei 💞
Și Columna lui Traian! 😍🇷🇴
Am reușit să ajungem și pe la Fontana di Trevi, deși era PLIN de lume (ca de obicei)
Și dovada că am aruncat un bănuț în apă, semn că mă voi întoarce 🥰

Cam astea sunt pe scurt pozele cele mai sugestive din cele două zile petrecute în Roma. A făcut tati și un filmuleț foarte fain pe care l-am pus aici.

Sper că v-a plăcut să mă vedeți așa mică și voi reveni în altă postare cu continuarea aventurii mele de-o viață cu istoria artei. Considerați acest articol începutul seriei cu acest subiect. 💞

A voastră,

Ralu💐

Be the first to reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *